Și e plin de „INFLUENSĂRI” care vând orice. Făcând PROMISIUNI FALSE. Și muuult exagerate. Pe care nimeni nu le crede, dar care totuși atrag atenția!

Ceva de genul:

Slăbește 20 de kilograme lunar cu dieta minune…

Iar mintea omului naiv zice așa: Dacă ăsta îmi PROMITE că voi slăbi 20 de kile pe lună cu dieta lui, și eu slăbesc doar 5 kile, e totuși bine! Dacă el promite 20, știe el ceva, înseamnă că merge!

CURIOZITATEA naivului e stimulată, până la nivelul la care acesta IGNORĂ promisiunea evident falsă!

Psihopatul repetă minciunile

Apoi, încep TESTIMONIALELE. Adică MĂRTURIILE FALSE ale unor persoane FICTIVE, care laudă dieta minune și se jură că le-a fost de folos…

Toate „fiicele” Mamei Omida procedau la fel (și erau sute sau mii). Plăteau anunțuri la MICA PUBLICITATE cu texte de genul:

„Mulțumesc fiicei mamei Omida pentru că mi-a vindecat soțul de alcoolism”. Anunț urmat de numărul de telefon al… fiicei respective.

Retardat să fii și tot te prinzi de figură.

Dar omul disperat o mușcă. ȘTIE că e țeapă, că se exagerează, că se minte, dar totuși rămâne un sâmbure de speranță… A omului DISPERAT, care speră orice, se agață, ca înecatul, de un pai…

Încă persistă credința că autoritățile își fac datoria, și că mincinoșii pot suporta niște consecințe… În realitate, nu se întâmplă nimic. Atâta vreme cât și cei care ne conduc sunt tot niște MINCINOȘI, cocoțați acolo pe baza unor PROMISIUNI FALSE, nimic nu mai e imoral sau lipsit de etică.

Și mincinoșii cu TULBURĂRI grave de personalitate din articolul (clic pe titlu) TRIADA NEAGRĂ (narcisism + histrionism + machiavelism = PSIHOPATIE) devin LIBERI să își facă reclamă, propagandă, să facă bani, să mintă, să înșele. Și să fie chiar mândri de asta…

Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Matei: 24:24

The post Când psihopatul își face reclamă… appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

În special traumele din copilărie, experiențele dureroase, o pot scoate la lumină. Și la vârsta adultă pot apare comportamente aparent inexplicabile, autosabotante, autodistructive!

Exemple reale des întâlnite

Cele mai vizibile exemple sunt excesele. Știm bine că orice exces duce, invariabil, la suferință! Până și excesul de apă poate duce la… deshidratare!

Însă excesele clasice sunt cele de alcool și de tutun. Un mod lent de sinucidere. Negată, neconștientizată și neacceptată. Dar cunoscută bine de toată lumea!

Știm bine că starea de ebrietate avansată duce la diminuarea echilibrului și discernământului, și ne poate expune la pericole și accidente! Știm că fumul de țigară e nesănătos!

Dar refuzăm să ACCEPTĂM că un astfel de exces, de tutun sau de alcool, ne poate pune în real PERICOL!!! Pentru că undeva, în subconștient, s-a activat gena sinucigașului!

Exemple reale neobservate

Profesiile cu grad ridicat de risc, parașutismul, alpinismul extrem, pompierii, militarii profesioniști, piloții de curse și multe altele presupun din start existența unei PREDISPOZIȚII. Lipsa prudenței, aversiune scăzută față de risc, și un curaj lipsit de logică.

Majoritatea celor pasionați de sporturile extreme sau de profesiile riscante au gena sinucigașului activată de traume vechi. Excepție ar putea fi cei deosebit de talentați, pasionați, geniali chiar, care aleg ceva ce simt că li se potrivește. Însă e clar că și la ei este ceva activat…

Frica de moarte este oarecum inhibată și înlocuită cu un masochism. Cu o nevoie de a face rău propriei persoane sau a o expune la riscuri fizice extreme.

Soldații care cer să meargă în zonele de conflict, să ucidă semeni de-ai lor, nu o fac doar pentru a câștiga bani din asta! Ci pentru că au NEVOIE de anumiți stimuli. De riscuri duse la extrem. La care își expun fără ezitare propria persoană! Și propria viață!

Zonele de conflict tind să activeze masiv gena sinucigașului

În zonele de conflict se începe prin traume. În timp ce ORICE persoană normală va refuza conflictul, una TRAUMATIZATĂ serios va putea dezvolta resentimente.

Va dori să se răzbune pentru fapte reale sau fictive. Și își va activa gena sinucigașului. Fiind gata să ucidă la rândul ei, riscându-și propria viață! Un comportament patologic evident!

Iar când conflictul se extinde, tot mai multe persoane își scot la iveală traumele, și dezvoltă comportamentele respective! În timp ce persoanele care nu au avut traume majore în copilărie rămân în continuare echilibrate, indiferent de conjunctură!

De aceea războiul se extinde rapid și cuprinde largi pături din întreaga populație, cu resentimente care durează după sute de ani, și în altele oamenii abia așteaptă pacea.

Crizele economice

Lipsurile materiale, frustrările sau diverse dezechilibre tot activa gena sinucigașului din fiecare individ, acolo unde există deja o PREDISPOZIȚIE. Probabil una genetică, dublată de o conjunctură specifică unui mediu traumatizant din copilărie.

Uneori nici nu e nevoie de un conflict armat, de un război. Ci doar de o acumulare de stări negative, de frustrări sau de resentimente. Și gata, gena în cauză se reactivează! Și începe să lucreze!

Lipsurile materiale pot fi percepute ca atare de către un om sănătos. Dar pot fi INTERPRETATE și ca dezastre insuportabile de către cei anxioși!

Iar FRICA, justificată sau nu, se transformă foarte ușor în AGRESIVITATE!

Mecanismul activării genei sinucigașe

În stare de bine, gena respectivă va rămâne latentă, inactivă. Inclusiv la oamenii cu predispoziție spre ea. Însă în stare de STRES prelungit, de conflict, de presiune majoră de orice fel, apare ANXIETATEA. O FRICĂ fără obiect.

Iar frica se transformă cu mare ușurință în agresivitate! O persoană speriată va deveni rapid agresivă și predispusă la comportamente iraționale!

Un om curajos nu va folosi curajul său pentru a-și risca viața sau integritatea corporală! Însă unul fricos va simți mereu nevoia să-și învingă temerile. Mergând până la extreme! Și riscând mai mult decât este nevoie!

Excesul de adrenalină dat de expunerea la riscuri extreme va fi ca un medicament împotriva… fricii! O frică dusă la extrem pentru câteva momente va calma pe termen scurt sau mediu frica permanentizată în care persoana respectivă se zbate de multă vreme!

Nevoia de a trece prin momente extrem de periculoase, de a avea descărcări de adrenalină mari, de a trăi „senzații tari” arată de fapt o altă nevoie: De a calma o teamă permanentă! De a dezactiva, măcar pentru câteva ore, gena sinucigașului.

A se citi și articolul: TIPARUL AUTOSABOTANT (clic aici)

The post Gena sinucigașului și modul în care ea lucrează appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

Stigmatizarea și originea ei

Persoana stigmatizată este cuprinsă de temeri și se simte umilită. Respinsă de cei din jur! Și mai ales DIFERITĂ!

La origine, cuvântul stigmatizare vine de la STIGMĂ, sau STIGMAT. Care înseamnă semn, urmă, rană, cicatrice. O persoană cu un SEMN vizibil este deja DEOSEBITĂ de ceilalți. O cicatrice pe față deja te face DIFERIT și te distinge dintr-o mulțime!

Uneori, urma unei răni la un loc vizibil poate deveni mai CUNOSCUTĂ într-o comunitate decâ persoana ta!

Prin urmare, STIGMA, sau STIGMATUL, este un SEMN care te face să fii DIFERIT de ceilalți. Și uneori poate constitui un motiv de RESPINGERE socială!

În trecut, unii infractori erau pedepsiți prin stigmatizare. Li se provocau anumite răni, vizibile, pentru a se avertiza alte persoane! Cum ar fi tăierea nasului, a urechii sau a ambelor urechi, a unui braț. Ca pedeapsă pentru furt, tâlhărie sau alt comportament antisocial periculos.

Astfel, persoanele în cauză puteau fi identificate imediat. Și izolate corespunzător! Stigmatul fiind pe viață!

Alteori, în urma unor conflicte, rezultau răni. Care dacă erau la loc vizibil, în special pe față, deveneau un STIGMAT. Un semn destul de clar că persoana în cauză a trecut printr-o luptă. Și că ar putea deveni periculoasă pentru cei din jur. Prin urmare, era privită cu reticență de către cei din jur!

Stigmatizarea și efectele ei

Persoana stigmatizată este cuprinsă de temeri și se simte umilită. Respinsă de cei din jur! Și mai ales DIFERITĂ! Deoarece acea STIGMĂ este vizibilă și distinctă!

Prin urmare, stigma generează IZOLARE. Și o persoană izolată este din start dezavantajată social. Și ocolită de SPRIJINUL pe care ceilalți membri ai societății ar putea să i-l ofere!

Cel în cauză va avea sentimente de rușine din cauza stigmei. De umilință. Și chiar de vinovăție…

Sentimentul de a fi DIFERIT, de a fi DEFECT, de a fi inadecvat, va fi predominant! Afectând puternic STIMA DE SINE a persoanei în cauză!

Stigmatizarea bolii mentale

Uneori, stigmatul nu este un SEMN VIZIBIL. Sau cel puțin nu e o cicatrice care îți sare în ochi. Și care te avertizează că ai de-a face cu o persoană dubioasă!

Deseori, nu observi nici un astfel de indiciu! Asta în cazul unei afecțiuni mintale. Boală sau tulburare comportamentală majoră.

Însă oamenii OBSERVĂ atent deviațiile de comportament ale celor din jur. Și apoi vorbesc despre ele cu alte persoane!

Zvonurile circulă rapid. La fel și stigmatul aplicat altor persoane! Suspiciunea de NEBUNIE, de tulburare mintală, de comportament neadecvat se observă repede!

Important însă este EFECTUL! Persoana stigmatizată va fi IZOLATĂ, RESPINSĂ, dată la o parte din orice comunitate!

Stigmatizarea și evitarea ei

Desigur că fiecare persoană tindă să EVITE stigmatizarea. Dacă are o cicatrice, se va strădui să o ASCUNDĂ. Să o mascheze. Și mai ales să NEGE existența ei!

Dacă în loc de cicatrice, are o tulburare de comportament sau o disfuncționalitate, o va băga sub covor. Și va NEGA insistent existența ei! Mizând pe faptul că aceasta NU SE VEDE. Și crezând că dacă minte cu privire la aceasta, ea nu există!

Mai mult, în acest joc participă și familia sau anturajul celui în cauză! Mimând normalitatea! Și pretinzând că nu este nimic adevărat!

Stigmatizarea nu poate fi ascunsă

Cu cât efortul altora de A ASCUNDE stigma mentală este mai MARE, cu atât cei din jur vor deveni mai circumspecți. Și totodată mai CURIOȘI.

E și asta o strategie de supraviețuire! De a identifica la timp o eventuală TULBURARE DE COMPORTAMENT a altora!

Cândva, această abilitate era vitală! Trebuia să fii prudent ca să nu cazi victimă unor infractori periculoși! Să nu fii atacat, jefuit sau chiar ucis!

Azi, pe măsură ce gradul de SIGURANȚĂ publică a crescut, capacitatea noastră de a fi ATENȚI la pericole s-a atenuat mult. Uneori până la dispariție!

Astfel că avem tendința de a deveni INDIFERENȚI dacă observăm o cicatrice, o rană, sau un comportament neadecvat. Pe care îl scuzăm fără rezerve, pretinzând că nu ne pasă! Sau că nu de afectează în mod direct și imediat!

Ba chiar ne facem un titlu de glorie din a ascunde gunoiul sub covor, și a pretinde că acesta nu există! Mai ales când e vorba de PROPRIA PERSOANĂ. Dar și de cei apropiați!

Stigmatizarea este soră cu NEGAREA realității

Însă a ascunde o problemă este ceva naiv, copilăresc. Acea problemă nu se REZOLVĂ dacă noi NEGĂM existența ei! Ba dimpotrivă, aceasta se AGRAVEAZĂ! Până la nivelul la care ASCUNDEREA ei devine imposibilă!

NEGAREA e de fapt un REFUZ de a rezolva problema. De a face EFORTUL necesar pentru a corecta ceva! Vezi articolul: NEGAREA REALITĂȚII (clic AICI)

Evitarea stigmatizării, dorința de a PĂREA OK în ochii lumii, de a masca problema, este mecanismul care de fapt AGRAVEAZĂ mult lucrurile!

Prin urmare, sentimentele de RUȘINE, UMILINȚĂ sau inadecvare duc, adesea, la adâncirea în problemă. Prin refuzul căutării de SOLUȚII la aceasta!

De ce m-aș strădui să rezolv o problemă? Mai ales dacă eu PRETIND că aceasta NU EXISTĂ? Primul pas este să ACCEPT că e necesar să fac efortul pentru a găsi soluții!

Stigmatizarea nu se evită prin negare

Nici o problemă din lume nu se rezolvă prin NEGARE! Așa cum nici gunoiul măturat sub covor nu dispare de la sine! Ci se împute!

Prin urmare, stigmatizarea e aliată cu negarea. Și cu MENȚINEREA problemei! Împiedicând persoana în cauză să facă EFORTUL necesar căutării de soluții!

De aceea evităm orice DIALOG despre o problemă care arde. Și fugim de psiholog! Căutând totdată SUROGATE care să ne dea SOLUȚII, Dar fără a ne expune problema reală, riscând stigmatizarea!

Așa că alegem să cumpărăm cursuri, să căutăm pe internet un PANACEU (o pretinsă soluție universal valabilă), să mergem la mănăstire, sau să facem orice ALTCEVA decât ceea ce este de făcut.

Orice comportament, oricât de ciudat, are o primă menire, să evite stigmatizarea. Și să ne confirme (în mod fals, desigur), că suntem BINE. Mai ales atunci când știm exact că nu e așa!

Hai să vorbim despre asta, dacă mai ai nelămuriri! Poți solicita o discuție gratuită cu un simplu clic AICI 

The post Stigmatizarea afecțiunilor mentale appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

Astfel că are ACCES nelimitat la PUTERE. Și la funcții importante în stat, în armată sau în aparatul represiv al acestuia.

Psihopatia e o plagă

Pentru că afectează grav ÎNTREAGA SOCIETATE. Adică toate persoanele din jurul celui care o manifestă. Și în special pe cei aflați în relație de subordonare cu acesta. La serviciu sau în familie.

Ca fapt divers, la sondajele recente s-a constatat că peste JUMĂTATE din angajați sunt NEMULȚUMIȚI de slujba lor. Și că speră să găsească ALTCEVA în viitorul apropiat!

Pe lângă obișnuitele nemulțumiri privitoare la salariu, principalul motiv pentru care angajatul nu-și agreează locul de muncă este relația CONFLICTUALĂ cu unii lideri. Pe care psihopatia îi afectează în mod serios!

Iar un psihopat dornic de a conduce va DISTRUGE din interior cultura organizațională! Și va da peste cap moralul întregii echipe! Vezi și articolul: Psihopatul și modul în care acesta distruge din interior organizațiile

Psihopatia poate fi acceptată?

Teoretic, nu. Tiparul psihopat este ușor de recunoscut, de identificat. Și de diagnosticat. Fără să fie nevoie de prea multe teste sau investigații detaliate. Faptele și mai ales URMĂRILE lor sunt vizibile și de pe lună!

În practică, lucrurile stau diferit. Psihopatul este autoritar și performant. Inspiră teamă subordonaților. Și menține, artificial, o disciplină APARENTĂ.

Prin urmare, psihopatul are și el utilitatea sa. Cu plusuri și minusuri. Pe termen scurt, PERFORMANȚA organizației poate chiar să crească. Oferind acționarilor sau consiliului de administrație o DOVADĂ măsurabilă. De ordin pur financiar. Din care reiese că lucrurile merg bine.

În realitate, pe termen mediu sau lung, organizația se autodistruge din INTERIOR! Și efectele negative apar în timp. Cum ar fi îndepărtarea oamenilor valoroși, a celor cu stimă de sine, și cu reale competențe.

Sau transformarea lor în autosabotori de tip agresiv-pasiv. Care nu mai vor să lucreze, nu se mai străduiesc, și încep să își neglijeze responsabilitățile. Însă nu pleacă, deși sunt scârbiți de slujba lor! Și astfel, trag întreaga organizație pe panta falimentului.

Iar liderul psihopat va fi incapabil să observe asta. Sau să își dea seama că este principalul vinovat pentru pierderea eficienței în muncă!

Psihopatia poate fi contracarată?

Destul de greu, psihopatul poate fi îndepărtat din funcția deținută. Însă acesta se va agăța obsesiv de PUTERE. Care pentru el este ca un DROG, ca o DEPENDENȚĂ. Motiv pentru care va uza de toate mijloacele, legale sau nu, imorale, sau machiavelice. Va șantaja, va amenința, va mitui și se va urca pe cadavre pentru a RĂMÂNE la putere. Și a avansa!

În relația de cuplu, divorțul de un partener care își dezlănțuie psihopatia va fi extrem de dificil. Iar copiii lui vor fi transformați într-un INSTRUMENT util în războiul personal.

Într-o funcție de conducere, psihopatul își va teroriza subordonații. În special pe cei pe care îi percepe a fi vulnerabili, sensibili și incapabili să riposteze.

Iar în locurile în care puterea de DECIZIE îi aparține, acesta abuzează de ea. Și își impune propriile convingeri RIGIDE. Indiferent de consecințe. Pe care acesta nu are capacitatea reală să le anticipeze.

De aceea psihopatul nu este niciodată ajutat să se vindece. Pentru că rigiditatea lui îl ÎMPIEDICĂ să accepte că are o problemă! Chiar dacă el de fapt ȘTIE asta, va ascunde mereu.

Iată și un articol în care explic asta: Eu nu vindec psihopații, doar sprijin victimele lor!

Psihopatia în societate

Într-o societate normală, psihopatia nu se manifestă. Deoarece este limitată din start. Și individul afectat este izolat, îndepărtat, marginalizat. Păstrat la locul lui, departe de PUTEREA pe care și-o dorește obsesiv.

Într-un sistem bolnav, psihopatul este folosit. Promovat, exploatat și utilizat la potențialul maxim. Ca să se scoată PROFIT din el și din faptele sale. Aflate deseori dincolo de limita moralei, normalității sau a legii.

Cu cât societatea este mai DISFUNCȚIONALĂ, cu atât se va baza mai mult pe psihopați. Și cu cât psihopatia va fi mai apreciată, cu atât caracterele defecte vor ieși la suprafață, cerând puterea.

Astfel iau naștere regimurile de tip nazist, sistemele de extremă stângă impuse cu forța, dictaturile militare și alte grozăvii. Psihopatul fiind pricipalul INSTRUMENT prin care acestea se pot instaura.

Iar dacă accesul la putere se face în mod democratic, psihopatul va fi mereu LA BUTOANE! Falsificând alegerile, manipulând electoratul, înșelându-l și mai ales mândrindu-se cu faptele sale!

Convins fiind că face bine țării sale. Că e patriot, și că luptă împotriva dușmanilor patriei (moșieri, aristocrați, evrei, intelectuali, sau oprice altă categorie). Travestindu-se în salvator, va distruge totul din interior.

Psihopatia va fi în viitor eradicată!

De către inteligența artificială! Sau de către un alt sistem cu un grad MAI MARE de psihopatie. Care va detecta problemele din start, și va lua măsuri ca oamenii tarați comportamental să fie înlăturați din funcțiile cu putere de decizie.

Pentru inteligența artificială, identificarea tiparelor de comportament disfuncționale este floare la ureche! Întrebarea e dacă psihopații din spatele ei vor fi de acord să RENUNȚE la proncipalul lor instrument de represiune!

Și vor face asta numai când ROBOȚII vor prelua ei sarcinile ingrate! Și conducerea întregii societăți.

Sistemele automate vor impune noile reguli. Fără empatie, fără milă, fără concesii. Ca orice PSIHOPAT autentic.

The post PSIHOPATIA – o tulburare de personalitate care afectează întreaga societate appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

Abuzul psihologic e diferit de cel fizic

Dacă în urma unui abuz fizic rămân urme VIZIBILE, acesta poate fi ușor OBSERVAT de către alte persoane. Victima va prezenta urme de lovituri, vânătăi sau chiar fracturi. Ușor de certificat de către MEDIC.

Însă urmele lăsate de abuzul psihologic sunt subtile. Invizibile la un examen fiziologic. Astfel că medicul nu va vedea nimic deosebit. Lăsându-se ușor înșelat de aparențe!

Paradoxal, dar URMELE abuzului psihologic sunt mult mai adânci, mai grave și cu DURATĂ întinsă de-a lungul mai multor GENERAȚII.

Și este nevoie de o expertiză psihologică detaliată pentru a descoperi aceste urme și a demonstra existența lor!

Abuzul psihologic ca faptă penală

Deși încriminat în lege, abuzul psihologic e rareori pedepsit. Tocmai pentru că este greu de certificat. De observat și evaluat! Doar un psiholog clinician cu multă experiență poate face asta!

Și e greu de convins un polițist sau un judecător de existența acestui tip de abuz! Mai ales că legislația românească nu se bazează pe un sistem bine pus la punct. Cum ar fi ACCESUL la psihologii pregătiți în expertiză judiciară.

Partea ciudată este că VICTIMA refuză să accepte problema. Și are tendința de a ASCUNDE acest tip de abuz! De cele mai multe ori din FRICĂ! Astfel că procesul este și mai dificil!

Abuzul psihologic și victima

Persoanele care cad victime acestui tip de abuz de regulă REFUZĂ să ceară sprijin. Pentru că trăiesc sentimente de jenă, rușine, teamă. Ceva de genul: Oare ce va zice lumea? Oare mă va crede cineva?

În plus, încercarea VICTIMELOR de a ASCUNDE abuzul este frecventă. Aproape o regulă! Specifică tiparului de VICTIMĂ!

Și atunci AGRESORUL poate continua abuzul. Trăind cu CONVINGEREA că nu i se poate întâmpla nimic! Deoarece victima nu va avea CURAJUL să deconspire abuzul. De teama unor consecințe care pot urma!

Astfel că abuzul psihologic se va PERPETUA până când altcineva, din EXTERIOR, va observa ceva. Și va decide să ia măsuri (caz destul de rar!).

Abuzul psihologic și AGRESORUL

Nu ar putea exista abuz fără un AGRESOR. Care este, de regulă, o persoană cu TULBURĂRI  de personalitate serioase: sociopatie, narcisism, histrionism, machiavelism, care împinse la limită duc la psihopatie.

Un astfel de AGRESOR are din start o lipsă de EMPATIE. Fiind INDIFERENT la suferințele altora. Și manifestând o oarecare APLATIZARE emoțională. Dublată de un SADISM, o dorință de a DOMINA victimele.

Mai mult, această DOMINARE devine o ADICȚIE, o adevărată DEPENDENȚĂ  de putere!

Nu întâmplător, pe scara socială a puterii tind să urce tocmai persoanele sadice, dominatoare! Cu tendințe psihopate și complet lipsite de emoții și empatie!

La început, orice agresor poartă o mască, mint și joacă teatru (histrionism). Apoi, pe măsură ce își dovedește că POATE, începe să manifeste comportamentele specifice NEVOII DE DOMINARE. De umilire a altor persoane.

Agresorii psihopați și victimele lor

Un titlul de articol în care intervievatul era profesorul doctor Aurel Romilă, medicul psihiatru după manualul căruia studiază medicii psihiatria, suna așa:

Poporul român este alcătuit din psihopați și victimele lor!

Lăsând la o parte exagerarea voită, specifică presei:

Putem afirma că, din punct de vedere statistic, avem un număr mult prea ridicat de persoane cu tendințe de DOMINARE. Cu AGRESIVITATE și cu lipsă de EMPATIE. Mult peste „normalitatea” estimată în jurul a 3-4%.

Și în jurul fiecărui AGRESOR de acest tip există mai multe victime:

• familia lui (în primul rând),
• colegii de muncă,
• subordonații (în special),
• copiii (ca regulă generală).

Aceștia din urmă fiind și categoria cea mai VULNERABILĂ.

Abuzul psihologic poate fi oprit!

Dar numai dacă sunt îndeplinite două condiții de bază.

Prima ține de SISTEM.

Adică instituțiile statului să-și facă datoria. Adică:

• poliție (complet nepregătită),
• justiție (lentă și disfuncțională)
• instituții de protecția copilului (neinstruite),
• sindicatele din industrie (practic inexistente)
• sistemul educațional (pur formal).

A doua este ca VICTIMA să solicite sprijin.

Sau măcar să ACCEPTE să fie ajutată de către aceste instituții. Care încă au tendința să devină și ele, la rândul lor, AGRESORI. Din lipsă de informare, pregătire sau chiar… EMPATIE!

Adesea, avem o tendință NECONȘTIENTIZATĂ de a ne alia mereu cu cel mai PUTERNIC. Și de a nu lua în considerare plângerile celor VULNERABILI. Care astfel rămân blocați în statutul de eternă VICTIMĂ!

Abuzul psihologic se perpetuează!

Odată intrat în zona de VICTIMĂ a abuzului psihologic, există riscul ca în viitor rolurile să se schimbe! Și victimele de azi să devină ABUZATORII de mâine! Și asta se întâmplă foarte des!

O povestire amuzantă descrie că:

Învățătoarea pedepsește elevul pentru că e indisciplinat, dându-i o notă proastă!

Elevul, supărat, merge acasă și își pedepsește câinele!

Câinele, frustrat, îl mușcă pe poștaș!

Poștașul, nervos, merge acasă ți își bate nevasta!

Care e chiar învățătoarea care îl pedepsise pe elev!

Abuzul psihologic este trans-generațional

Dacă o rană fizică necesită uneori zile, săptămâni sau luni întregi pentru vindecare, abuzul psihologic poate cauza VICTIMELOR adevărate TRAUME.

Iar acestea sunt cu bătaie lungă! Fiind TRANSMISE chiar și urmașilor! Care la rândul lor sunt afectați puternic de comportamentul abuziv al părinților, deveniți și ei AGRESORI după ce au fost inițial… VICTIME!

Știm cu toții că SUFERINȚELE noastre actuale provin din COPILĂRIE

Însă nu vrem să cunoaștem și MECANISMELE prin care aceste suferințe ACTUALE au fost create. Ca să ne putem ELIBERA de sub impactul lor.

Abuzul psihologic din copilărie ne transformă în victime. Iar victimele au tendința naturală:

• fie de a rămâne eterne victime,
• fie de a se elibera din statutul de victimă trecând la statutul de AGRESOR!!!

Rareori fostele victime iau decizia rațională de a explora, înțelege și ajusta unele TIPARE comportamentale. Pentru a reuși să iasă din starea de victimă, dar fără a intra în starea de AGRESOR!

Iar GHIDAREA ta pe acest drum e una lentă, care necesită timp, efort și bani. Hai să vorbim despre asta. Dar dacă (și numai dacă) simți că a venit momentul potrivit (clic aici pentru a cere o discuție gratuită)

Altă soluție nu știu dacă există, sau poate nu am găsit-o eu.

Dacă o găseam, și era scurtă, rapidă, eficientă și ieftină, ți-o dădeam aici sau ți-o trimiteam prin curier…

The post Abuzul psihologic e ca un șarpe ascuns în iarbă! appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

Marketingul etic și regulile

Imaginează-ți un meci de fotbal unde ambele echipe vor să CÂȘTIGE. Una din echipe are ca sistem de valori ETICA, iar a doua are ca scop victoria CU ORICE PREȚ. Care dintre cele două echipe va respecta REGULILE? Și care va fi tentată să mituiască arbitrul?

Cam așa stau lucrurile! Dacă vrei glorie pe termen scurt, imediat, faci ca Maradona. Și înscrii un gol cu mâna, ca la handbal! Apoi jubilezi pentru VICTORIE!

Ce mai contează că peste 3 zile filmarea cu golul neregulamentar face înconjurul planetei? Scopul scuză mijloacele! Aceasta e deviza PSIHOPATULUI.

Marketingul etic și politica

În politică nu câștigă cel mai bun. Nici cel mai inteligent. Și niciodată cel mai CORECT! Ci cel care folosește MANIPULAREA prin PROPAGANDĂ. Și are la dispoziție mijloace media să o facă!

Evident că da, electoratul e ușor de păcălit! Și votează NOTORIETATEA, nu competența. Unul care e zilnic pe sticlă, e cunoscut, va primi voturi. Cel deștept, dar sincer, va fi ignorat! Mai ales că adevărul doare!

Dar la următoarele alegeri? Aceeași tactică! Manipularea prin propagandă prinde la naivi. Și e suficient să fie păcăliți jumătate din oameni. Restul, dezgustați, nu mai merg la vot. Curând alegerile vor avea sub 15% participare.

Marketingul etic și firmele

O firmă cu probleme financiare va avea de ales: Ori trișează, ori dispare! Nu e greu de estimat ce va alege! Și nimeni nu va risca să fie etic sau corect! Ca să nu… dispară de pe piață!

Așa s-a întâmplat cu socialismul, care a încercat să respecte reguli, în timp ce concurența din vest le încălca fără ezitare. Socialismul a dispărut! Azi, capitalismul, aflat în derivă, face același lucru. Trișează, ca să scape de crahul care se apropie. Imposibil! Îl poate doar amâna o vreme!

Vine din urmă progresismul neomarxist. care PROMITE multe. Practic, ia păturile cele mai defavorizate (așa-numitele minorități de toate felurile) și le promite lucruri IMPOSIBILE. Cum ar fi venitul minim garantat. Pe care îl primești ca să stai acasă!

Nici nu are importanță că acest lucru nu e nici util, și nici posibil pe termen lung! ceea ce contează este marea masă de CREDULI. Dispuși să susțină patologia promisă de propagandă!

Marketingul etic și psihologii

Psihologii sunt experți în persuasiune. Sau oare în manipulare? Ambele noțiuni semnifică aproximativ același lucru! Persuasiunea înseamnă a convinge pe cineva de ceva ÎN FOLOSUL SĂU. În timp ce manipularea e convingerea acelei persoane în DETRIMENTUL său!

Cu alte cuvinte, metodele sau tehnicile sunt ACELEAȘI. Doar REZULTATUL diferă! Adică dacă ai de-a face cu un PSIHOPAT, te va manipula ca să pierzi tu, și să câștige el. După modelul WIN-LOOSE. Unul câștigă, altul pierde!

Dar dacă reușești să dai de o persoană cu valori etice, te va dirija, te va ghida către un win-win (ambii câștigă). Chiar dacă acest câștig e mai mic uneori, este RECIPROC. Și în asta constă valoarea eticii.

Marketingul etic și psihopatul

Psihopatul nu are nevoie de etică. Ci de PROFIT. Motiv pentru care e specializat pe minciună. Cu cât minte mai mult și mai credibil, cu atât câștigă mai mult! Iar dacă deviza după care se ghidează este: SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE, este clar că va alege să ignore complet ETICA.

Psihopatul este o plagă autodistructivă. Care se distruge atât pe sine, cât și pe cei din jurul său! Și dacă un SISTEM încurajează și recompensează răspândirea psihopaților, acel sistem este destinat pieirii.

Deoarece pe termen mediu și lung se autosabotează. vezi și articolul: PSIHOPATUL și modul în care acesta distruge…

Câștigurile financiare vremelnice nu duc la creșterea nivelului de viață al psihopatului. Ci doar la răspândirea unor VICII și cheltuieli aberante. Asemenea unei adevărate „karma” necruțătoare, care lovește transgenerațional întregul arbore genealogic al acestuia.

The post Marketingul etic și manipularea prin propagandă appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

Vânzătorii de iluzii din vechime

Chiar și în regimul trecut, era plin de ei. Una din cărțile mele preferate din adolescență chiar așa se numea: Vânzătorii de iluzii. Și erau câteva povestioare cu exemple concrete, reale. Luate din dosarele poliției.

Unii vânzători de iluzii erau vrăjitoare, șarlatani sau scamatori care furau din buzunare. Alții erau lideri ai unor secte religioase care își convingeau enoriașii să le doneze toată averea.

Esența cărții era că omul mai are de învățat. Și că saltul în conștiința colectivă este necesar! Asta în timp ce profitorii există și vor fi mereu!

Chiar și bunicii îmi povesteau cum, la târguri, se vindeau animăluțe. Sub pretextul că dacă le cumperi, vei avea noroc.

Dacă creșteai purcei, cumpărai o statuetă cu purcelul, și o depuneai într-un loc specific. De unde era luată și… revândută altor „credincioși”. Care doreau să aibă și ei noroc la crescut porci. Iar afacerea înflorea!

Vânzătorii de iluzii și MECANISMUL din spatele lor

Ei sunt prezenți peste tot. Și oferă speranțe. În vindecare, în dragoste sau în bunăstare materială. Și indiferent de magia promisă, cer BANI. Că până la urmă, totul se rezumă la BANI…

Fie că se roagă pentru tine, fie că imploră astrele sau spiritele bune, totul costă BANI. Pe care dacă îi achiți…

Banii sunt un instrument necesar pentru a cumpăra 3 categorii de bunuri: bunuri materiale, servicii sau ILUZII.

Cam 30-70% din bani merg spre achiziția unor BUNURI MATERIALE necesare traiului de zi cu zi. Cele mai importante fiind azi cele două: Casa în care locuiești și automobilul. Plus cele necesare traiului zilnic.

Cu cât omul este mai civilizat, și mai înstărit, (are deja locuința și mașina dorită), cu atât ponderea cheltuielilor cu SERVICIILE crește.

Iar odată cu înaintarea în vârstă, serviciile MEDICALE necesare cresc și ele ca pondere din total.

Însă apare și a treia nevoie, de a CREDE ÎN ILUZII. Și atunci persoana ALEGE, mai mult sau mai puțin CONȘTIENT, să investească și în acestea!

În special acolo unde educația religioasă lipsește, sau e deficitară, terenul e deschis pentru ILUZII.

Vânzătorii de iluzii și psihicul uman

Există în creier un „centru al credinței”. Motiv pentru care toate civilizațiile, FĂRĂ EXCEPȚIE, au avut diverse zeități, credințe și ritualuri religioase proprii. Inclusiv triburile de canibali!

Acel „centru al credinței”, recent descoperit, are nevoie să fie ACTIVAT. Și să-i fie satisfăcută utilitatea! Nu-l poți ține nefolosit!

Iar dacă lipsește o religie „oficială”, sau educația religioasă, se vor găsi ALTE convingeri. Menite să se ACTIVEZE acel centru!

Tineretul crede puternic în mărci, brand-uri, reclame! Nu pentru că acestea ar fi valoroase! Ci pentru că ele reușesc să SATISFACĂ o NEVOIE biologică. Adică să ACTIVEZE acel centru din creier!

Marketingul modern nu mai investește în promovarea clasică. Ci în MANIPULAREA bine țintită! Centrul „credinței” din creier are niște pârghii. Niște porți care pot fi ușor deschise!

Iar politica e prima care a dat tonul! Alegerile corecte nu mai există de sute de ani! Iar în prezent, totul e MANIPULARE. Până la nivelul la care REZULTATELE alegerilor sunt cunoscute cu mare precizie cu luni de zile înainte de scrutin!

Vânzătorii de iluzii și experții

Experții care au descoperit centrul credinței au folosit aparatură scumpă. Și au beneficiat de bani grei pentru cercetare! Așa că REZULTATELE muncii lor se întorc, cum e și firesc, la cei care… i-au FINANȚAT!

Acesta e motivul pentru care NU TU ești BENEFICIARUL descoperirilor lor! Ci manipulatorii tăi!!!

Toate descoperirile făcute sunt utilizate ÎMPOTRIVA TA. Așa cum recent, un general dintr-un serviciu de tristă amintire, a confirmat într-o emisiune televizată! Explicând că deja este PREGĂTIT să schimbe gândurile oricărei forțe de… opoziție! Totul prin manipulare, folosind tehnologia avansată!

Deci expertul nu e de partea omului de rând. Ci a celui care îl manipulează pe acesta. Și care PROFITĂ, politic, ideologic și financiar! Banul e totul pentru ei!

Însă expertul nu e vinovat! După cum afirma generalul rus Mihail Kalashnikov, inventatorul pistolului mitralieră cu același nume, ARMELE NU UCID OAMENI. Ci oamenii ucid alți oameni, folosind armele!

Prin urmare, generalul inginer rus nu se simțea cu nimic vinovat pentru invenția sa! De ce s-ar simți vinovați EXPERȚII ÎN MANIPULARE?

Mai ales că ei nu au INVENTAT nimic. Doar au descoperit ceva PREEXISTENT. Și au descifrat unele taine ale creierului uman. Pe care le-au descris detaliat.

Vânzătorii de iluzii din ziua de azi

Azi, „inteligența” artificială dă tonul. Și instrumentele de manipulare sunt accesibile ORICUI, la doar un clic distanță! E chestie de 2-3 ani până când orice adolescent va ști să le utilizeze…

Cardul tău bancar va mai fi GOLIT nu de hoți, hackeri sau infractori. Ci de MANIPULATORI profesioniști.

Nimeni nu se va mai obosi să îți FURE BANII riscându-și libertatea! Însă toți o vor face în mod LEGAL. Prin intermediul MANIPULĂRII. Sau a unor forme avansate de MARKETING lipsit de etică!

Majoritatea oamenilor vor refuza să mai meargă la medic. Preferând un să cumpere online un PANACEU. Despre care marketingul va afirma că vindecă ABOSLUT SIGUR boala lor. Fapt pe care nici un medic realist nu îl va promite niciodată!

O PROMISIUNE puternică, fie ea și FALSĂ, va avea CÂRLIG mai bun la centrul credinței din creier! Și va exercita o presiune mai mare asupra DORINȚEI DE CUMPĂRARE decât perspectiva de a trata boala prin proceduri clasice, dureroase și de durată!

La fel va fi și cu psihologia! Psihologii buni vor fi în masă ÎNLOCUIȚI de „marketeri”. Care PROMIT, fără discernământ, marea cu sarea. Și în locul PROCESULUI AUTENTIC 1 la 1, ei vor oferi contra cost, la prețuri astronomice, cursuri, seminarii, podcasturi și alte informații.  Majoritatea disponibile gratuit în cărți sau pe internet. Dar revândute pe post de miracole la costuri uriașe.

Vânzătorii de iluzii și cumpărătorii lor

Oamenii preferă adesea un SUROGAT! Un ÎNLOCUITOR care le dă ILUZIA că vor rezolva ușor și repede o problemă. Și nu procesul DE DURATĂ! Care mereu necesită un EFORT susținut și cheltuieli!

Angajații vor prefera, tot mai mulți, să joace poker mecanic (păcănele). Sperând la un câștig mare și rapid. În loc să piardă timpul și să facă un efort susținut pentru un salariu lunar care abia ajunge pentru strictul necesar!

De aceea se deschid tot mai multe săli de jocuri! Și se închid firme care nu mai au personal suficient!

Nici un angajator nu-și permite să plătească cuiva un salariu comparabil cu PROMISIUNEA unui jackpot al unei mașini de poker electronic! La care poți câștiga, TEORETIC VORBIND, într-o singură secundă norocoasă, salariul pe câțiva ani.

Iar perspectiva de a câștiga premiul cel mare, chiar dacă e foarte puțin probabilă, va suna mai bine decât un salariu mic și sigur!

Doar în acest CAZ se va ACTIVA în creier acel CENTRU al credinței. Care va oferi starea de bine sub forma unor secreții hormonale de tip serotonină…

Dacă vrei să știi mai multe despre acest mecanism, hai să vorbim despre asta!

Prima oră e absolut gratuită, dacă o ceri – clic AICI.

The post VÂNZĂTORII DE ILUZII – cea mai periculoasă specie appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

Să schimb altă persoană este important pentru mine?

Mai ales dacă o persoană din FAMILIE este toxică, dorința de schimbare e foarte puternică! O fi oare și legitimă? Este bine, este moral să îți IMPUI TU punctul TĂU de vedere asupra vieții altcuiva?

Dacă dorința mea să schimb altă persoană este prea mare, pot deveni agasant. Și pot să deranjez cu pretenția mea!

Mai ales dacă persoana respectivă NU VREA! Sau chiar NU POATE să se schimbe! Caz în care eu devin, fără să vreau, un agresor!

Însă DORINȚA mea, presiunea făcută de mine, ar putea să fie PERCEPUTE ca fiind intruziuni. Adică agresiune!

Să schimb altă persoană cu sprijinul… psihologului

Singura persoană pe care psihologul o poate ajuta (prin ghidare) să se schimbe este persoana cu care discută! Psihologul nu e vrăjitor! Nici nu face magie de la distanță! Nici nu lucrează pe persoane care nu vor să discute cu el!

Însă ghidarea, informațiile psihologului te pot sprijini. În primul rând să înțelegi că poate ai SINDROMUL SALVATORULUI. Și că ceea ce tu îți dorești, poate fi pentru altul o corvoadă.

În special în cazul tulburărilor de comportament sau dependențelor, dorința ta de schimbare a altuia poate fi o ILUZIE. Omul suferind, disfuncțional, nu poate fi schimbat prin VORBE.

Sfaturile „binevoitorilor” fac mai mult rău decât bine! S-a demonstrat științific și că fotografiile cu oameni suferinzi de pe pachetele de țigări determină fumătorii să fumeze… mai mult! Ridicându-le anxietatea!

Să schimb altă persoană sau o las așa?

Dacă persoana înțelege că schimbarea ei e necesară, va face un EFORT. Și va căuta soluții. Dar dacă nu-și ACCEPTĂ problema? Dacă o NEAGĂ, va refuza și sprijinul! Prin urmare, nu o poți ajuta!

Iar dacă e și suferindă, presiunile tale vor agrava de fapt problema ei!

Așa cum o fractură a unui fotbalist nu poate fi vindecată peste noapte! Chiar dacă mâine are meci și TREBUIE NEAPĂRAT să joace! Așa nu se vindecă nici tulburările de comportament.

Iar dacă persoana suferindă te deranjează la culme, ai de ales să o accepți așa! Sau să te distanțezi de ea. Nimeni și nimic nu te va putea OBLIGA să suferi împreună cu ea!

E alegerea ta dacă ieși din relația toxică! Sau dacă alegi să mai stai o vreme alături de persoana care suferă. Chiar fără să dorească schimbarea. Sau fără să poată ieși din starea ei!

Tot ce ai de înțeles e că nu poți OBLIGA pe nimeni să se schimbe! Doar pentru cu consideri că așa TREBUIE! Acel TREBUIE semnifică ceva. O PRESIUNE inumană și inadecvată. Care face mai mult rău!

Să schimb altă persoană sau să mă schimb eu?

Dacă toate încercările de a schimba altă persoană dau greș, e deja un SEMN destul de clar! Poate e momentul să te oprești în tentativa ta de a forța schimbarea altcuiva. Și să te schimbi CHIAR TU!

Iar dacă schimbarea ta în bine va fi observată, e posibil ca și ceilalți să o dorească! Și chiar să caute soluții în acest sens! Exemplul personal deseori funcționează!

Iar dacă REZULTATELE tale se văd clar, vei fi un MODEL pentru alții. Alegerea îți aparține, și la asta pe pot sprijini. Clic aici să discutăm despre acest proces…

The post Cum pot eu să schimb altă persoană? appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

Sau altfel spus, orice afecțiune are CAUZE și SIMPTOME. Iar somatizarea este tocmai LEGĂTURA dintre ele!

Somatizarea ca efect

Proverbul popular ne spune că: ”Unde nu-i foc, nu iese fum!”. Cu alte cuvinte, dacă e fum undeva – existența unui SIMPTOM, înseamnă că totuși ceva ARDE – adică reiese existența unei CAUZE.

Această CONEXIUNE scapă adesea științei numită MEDICINĂ. Focalizată în exces pe tratarea unor SIMPTOME. Dar adesea complet indiferentă la CAUZE!

E ca și cum un pompier ar fi preocupat ca FUMUL de la un incendiu să fie împrăștiat! Ca să nu derajeze locatarii unui bloc! Dar ignorând complet… INCENDIUL!

Somatizarea ca SIMPTOM

Somatizarea e un SIMPTOM. O durere, o boală, o afecțiune. Un TRANSFER al problemei de la nivel PSIHOLOGIC la nivel SOMATIC (în corp = somă).

Deoarece apar DURERI, un diagnostic medical și multe disfuncționalități, SIMPTOMELE sunt observate, analizate și tratate de către medicina modernă. Care, paradoxal, este rareori preocupată de CAUZELE afecțiunii.

Iar LEGĂTURA extrem de strânsă între CAUZELE PSIHOLOGICE ale afecțiunii și SIMPTOMELE CORPORALE este deseori ignorată!

În realitate, SE ȘTIE de multă vreme că o suferință PSIHOLOGICĂ interioară, dacă este reprimată, ascunsă, negată, se TRANSFORMĂ în timp în boală fizică!

Somatizarea ca mecanism

Explicată simplu, somatizarea înseamnă de fapt MANIFESTAREA bolii fizice ca EFECT al suferinței sufletești! Iar explicația tehnică e la fel de simplă. Avem STRESUL.

Stres înseamnă literalmente, în limba engleză, PRESIUNE. Iar presiunea determină MOBILIZAREA organismului. Adică intrarea lui într-o STARE DE ALARMĂ.

Această stare de alarmă este NECESARĂ doar atunci când apare un PERICOL IMEDIAT, real. Care pune VIAȚA și INTEGRITATEA organismului în PERICOL!

Chimic vorbind, orice PERICOL existent sau perceput, REAL sau IMAGINAR, va declanșa o furtună de HORMONI DE STRES! De adrenalină și cortisol.

Acești hormoni sunt necesari pentru MOBILIZAREA organismului în caz de PERICOL. Și nu dăunează cu nimic pe termen scurt.

Însă pe termen lung, EXCESUL de hormon de stres este extrem de dăunător.

Somatizarea ca transformare

Organismul își schimbă CHIMIA sub influența unor hormoni de stres produși în EXCES. Presiunile, temerile, mobilizarea continuă, duc la suprasolicitare. Și la ACTIVAREA unor mușchi care consumă multă energie.

Însă un CONSUM ridicat de energie dintr-o zonă necesită o ECONOMIE în altă zonă!

E ca și în cazul stării de război! Un stat aflat în CONFLICT MILITAR va cheltui milioane de dolari pe rachete antitanc. Dar nu își va permite să plătească la timp salariile și pensiile! A căror plată va fi suspendată pe lungi perioade de timp!

La fel procedează și organismul uman. Percepând un PERICOL (fie REAL, fie IMAGINAR), corpul se va mobiliza să LUPTE cu acesta.

Întreaga energie fiind CANALIZATĂ, reorientată spre zona de CONFLICT. Un conflict PSIHOLOGIC latent, ascuns, mocnit! Și mai greu de CONȘTIENTIZAT! Adesea nerecunoscut, mascat, ascuns și NEGAT!

Alimentând în EXCES doar zona de CONFLICT interior, vor rămâne destul e zone importante din CORP (somă) care vor fi dezavantajate. Cum ar fi, de exemple, SISTEMUL IMUNITAR!

Imaginează-ți că ești într-o pădure și apare în apropiere un urs agresiv. Întreaga ta energie va fi orientată pe rezolvarea IMEDIATĂ a potențialului PERICOL. Lupta cu răceala sau gripa în acele secunde sau minute își pierde sensul!

Iar dacă locul ursului este luat de un PERICOL PERMANENT – un alt agresor, suspendarea sau atenuarea funcționării sistemului IMUNITAR va fi aproape permanentă. Acesta funcționând superficial. La cote de AVARIE!

Somatizarea și medicina

Medicina modernă este orientată excesiv pe SIMPTOM. Pe durere și combaterea ei. Fără să acorde prea multă atenție CAUZELOR psihologice ale problemelor!

Unele surse, cum ar fi medicina „germanică” (Dr. Hammer) susțin că absolut TOATE bolile ar fi expresia unor disfuncționalități la nivel sufletesc.

Alții susțin că doar bolile au cauze interioare, și accidentele nu. Dar deja se știe că stresul cronic crește PREDISPOZIȚIA pentru accidente!

Prin urmare, multe răniri accidentale pot avea la origine prezența unor TENSIUNI interioare. Oboseala, incapacitatea de a te odihni, este tot o CAUZĂ a multor accidente!

Medicul se focalizează în exces pe CORP (somă), fiind rareori preocupat de TENSIUNEA interioară și de suferința sufletească a pacientului.

Doar medicii buni investesc suficient TIMP ca să discute detaliat cu fiecare pacient în parte. Pentru a identifica existența unor suferințe sufletești. Și a orienta pacientul spre REZOLVAREA CAUZELOR lor. În paralel cu tratarea SIMPTOMELOR.

Somatizarea și viața ta

Odată ce ai devenit CONȘTIENT de ceea ce deja CUNOȘTEAI, vei fi PREOCUPAT și de interior. De STAREA TA DE BINE. Și de STRESUL în exces.

Capacitatea ta de a GESTIONA corect propria stare, de a-ți REVENI rapid din stres, de a te relaxa, fac diferența!

Sarcina ta de a identifica STRESUL CRONIC, permanentizat, și de a-l atenua, îți aparține ȚIE. Nu medicului tău!

Iar dacă nu te descurci singur, pui mâna și te informezi. Înveți! Studiezi. Și după ce ajungi să CONȘTIENTIZEZI ceea ce de fapt deja CUNOȘTI, te pui pe treabă!

Iar dacă dai rateuri, și stresul cronic persistă, apelezi la sprijinul specialiștilor. Și asta cu mult înainte ca stresul să se TRANSFORME în afecțiune fizică!

Hai să vorbim despre asta! O oră gratuită (dă un simplu clic AICI) nu strică nimănui.

E forma mea de a face voluntariat, fără absolut nici o obligație din partea ta!

Și șansa ta să pui orice întrebare la care cauți un răspuns! Destinat să-ți schimbe în bine întreaga viață!

The post Somatizarea – aisbergul pe care medicina refuză să-l vadă appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.

Dependentul este mereu criticat

Deși comportamentele sale se încadrează în sfera autosabotării, adică să-și facă rău lui, dependentul e atacat agresiv de cei din jur. Nici nu contează dacă sunt din familie, din anturaj sau doar din apropiere.

Când e vorba de un comportament auto-sabotant nedorit, orice persoană se simte îndreptățită să critice. Și să înfiereze OMUL! Fără să se gândească nici un moment că face rău. Și că EFECTUL criticii va fi mereu CONTRAR celui dorit!

Ca exemplu, fotografiile afișate pe pachetele de țigări au menirea să AVERTIZEZE fumătorul asupra bolilor la care se poate expune fumând. Dar cercetările arată clar că prezența acestor fotografii doar SPERIE fumătorul, determinându-l să… FUMEZE MAI MULT!

Dependentul e de fapt un FRICOS

În spatele comportamentului dependent (adictiv) se află întotdeauna FRICA. Una puternică, subconștientă, și greu sau imposibil de controlat!

Iar frica nu cedează la critică, la atacuri agresive sau la discursuri moralizatoare! Ci, dimpotrivă, se ACCENTUEAZĂ! Astfel încât comportamentul nedorit devine și mai greu de controlat!

Orice dependență are în spate o NEVOIE. Una puternică, incontrolabilă, de a SCĂPA DE FRICĂ!

Alcoolicul nu bea de sete. Și nici pentru că îi place băutura! Ci pentru că nu e capabil să-și controleze temerile, oboseala extremă și tensiunile interioare! Iar nevoia de relaxare, de odihnă, de pauză devine în unele momente mult mai puternică decât RAȚIUNEA!

Dependentul și angoasa existențială

Frica de moarte este adânc implementată în fiecare din noi, Iar EXPERIENȚELE TRAUMATIZANTE, mai ales cele din copilărie, ne-au accentuat-o.

Violența, abuzurile, stresul cronic, pericolul permanent și alte TRAUME majore au accentuat mult această angoasă existențială. Și atunci se dezvoltă puternic și NEVOIA noastră de a o CONTROLA!

De fapt, tocmai lipsa de CONTROL asupra ei ne sperie. Și ne face să exagerăm cu încercările de a FACE CEVA. Orice! Care să funcționeze măcar pentru o scurtă perioadă!

Alcoolul, țigările, medicamentele sau substanțele narcotice așa acționează! Oferind o AMÂNARE TEMPORARĂ a unor TEMERI incontrolabile!

Dependentul și soluțiile false

La început, dependentul apelează la VOINȚA sa. Care pe termen scurt funcționează. Pentru o oră, o zi sau chiar o săptămână. După care cedează în timp! Și dependența reapare. Pentru că FRICA există în continuare.

Apoi, dependentul devine victima unor binevoitori care îi dau SFATURI. E ca și cum ar împinge un fotbalist cu piciorul fracturat să intre pe teren și să joace pentru că AȘA TREBUIE. Asta e viziunea lor!

Aceste sfaturi reactivează iar VOINȚA! Care devine tot mai fragilă pe măsură ce este folosită în exces! Și care cedează tot mai des. Și tot mai ușor!

În final, dependentul ajunge la medicul psihiatru. Unde primește medicație sub forma unor calmante sau somnifere. Care reduc frica pentru o vreme. Atâta timp cât sunt luate cu regularitate!

Însă frica nu dispare. Deoarece s-a ameliorat, TEMPORAR, doar SIMPTOMUL. Fără a se lucra pe CAUZELE sale. La prima întrerupere a tratamentului medicamentos, FRICA reapare. La fel și NEVOIA de a o atenua, măcar temporar.

Dependentul și soluțiile utile

Deși unele soluții și-au dovedit viabilitatea, rareori dependentul e ÎNCURAJAT să le caute. Și cel mai adesea nu găsește energia să facă asta.

Orice METODĂ sau TEHNICĂ menită să atenueze FRICA este utilă în ameliorarea oricărei dependențe!!!

Iar sarcina DESCOPERIRII metodelor funcționale necesare reducerii fricilor aparține fiecărui om în parte! Fiecare școală de PSIHOTERAPIE are o gamă largă de soluții în acest sens!

Ceea ce funcționează mai bine la unii, poate să nu funcționeze la alții. Dar în principiu orice tehnică sau metodă de psihologie aplicată care are efect în combaterea FRICILOR va avea efect, indirect, și asupra comportamentului dependent.

La care se mai adaugă și necesitatea SUSȚINERII dependentului de către ANTURAJ: Familie, colegi, prieteni.

Odată atenuată FRICA, scade mult și NEVOIA incontrolabilă de a o calma!

The post Dependentul, acest om neînțeles appeared first on PSIHOLOG DANIEL MOIS.