Abuzul psihologic este frecvent întâlnit. Însă adesea greu de observat! Uneori nici VICTIMELE sale nu îl conștientizează pe deplin! Și suferă în tăcere fără să știe de ce!

Abuzul psihologic e diferit de cel fizic

Dacă în urma unui abuz fizic rămân urme VIZIBILE, acesta poate fi ușor OBSERVAT de către alte persoane. Victima va prezenta urme de lovituri, vânătăi sau chiar fracturi. Ușor de certificat de către MEDIC.

Însă urmele lăsate de abuzul psihologic sunt subtile. Invizibile la un examen fiziologic. Astfel că medicul nu va vedea nimic deosebit. Lăsându-se ușor înșelat de aparențe!

Paradoxal, dar URMELE abuzului psihologic sunt mult mai adânci, mai grave și cu DURATĂ întinsă de-a lungul mai multor GENERAȚII.

Și este nevoie de o expertiză psihologică detaliată pentru a descoperi aceste urme și a demonstra existența lor!

Abuzul psihologic ca faptă penală

Deși încriminat în lege, abuzul psihologic e rareori pedepsit. Tocmai pentru că este greu de certificat. De observat și evaluat! Doar un psiholog clinician cu multă experiență poate face asta!

Și e greu de convins un polițist sau un judecător de existența acestui tip de abuz! Mai ales că legislația românească nu se bazează pe un sistem bine pus la punct. Cum ar fi ACCESUL la psihologii pregătiți în expertiză judiciară.

Partea ciudată este că VICTIMA refuză să accepte problema. Și are tendința de a ASCUNDE acest tip de abuz! De cele mai multe ori din FRICĂ! Astfel că procesul este și mai dificil!

Abuzul psihologic și victima

Persoanele care cad victime acestui tip de abuz de regulă REFUZĂ să ceară sprijin. Pentru că trăiesc sentimente de jenă, rușine, teamă. Ceva de genul: Oare ce va zice lumea? Oare mă va crede cineva?

În plus, încercarea VICTIMELOR de a ASCUNDE abuzul este frecventă. Aproape o regulă! Specifică tiparului de VICTIMĂ!

Și atunci AGRESORUL poate continua abuzul. Trăind cu CONVINGEREA că nu i se poate întâmpla nimic! Deoarece victima nu va avea CURAJUL să deconspire abuzul. De teama unor consecințe care pot urma!

Astfel că abuzul psihologic se va PERPETUA până când altcineva, din EXTERIOR, va observa ceva. Și va decide să ia măsuri (caz destul de rar!).

Abuzul psihologic și AGRESORUL

Nu ar putea exista abuz fără un AGRESOR. Care este, de regulă, o persoană cu TULBURĂRI  de personalitate serioase: sociopatie, narcisism, histrionism, machiavelism, care împinse la limită duc la psihopatie.

Un astfel de AGRESOR are din start o lipsă de EMPATIE. Fiind INDIFERENT la suferințele altora. Și manifestând o oarecare APLATIZARE emoțională. Dublată de un SADISM, o dorință de a DOMINA victimele.

Mai mult, această DOMINARE devine o ADICȚIE, o adevărată DEPENDENȚĂ  de putere!

Nu întâmplător, pe scara socială a puterii tind să urce tocmai persoanele sadice, dominatoare! Cu tendințe psihopate și complet lipsite de emoții și empatie!

La început, orice agresor poartă o mască, mint și joacă teatru (histrionism). Apoi, pe măsură ce își dovedește că POATE, începe să manifeste comportamentele specifice NEVOII DE DOMINARE. De umilire a altor persoane.

Agresorii psihopați și victimele lor

Un titlul de articol în care intervievatul era profesorul doctor Aurel Romilă, medicul psihiatru după manualul căruia studiază medicii psihiatria, suna așa:

Poporul român este alcătuit din psihopați și victimele lor!

Lăsând la o parte exagerarea voită, specifică presei:

Putem afirma că, din punct de vedere statistic, avem un număr mult prea ridicat de persoane cu tendințe de DOMINARE. Cu AGRESIVITATE și cu lipsă de EMPATIE. Mult peste „normalitatea” estimată în jurul a 3-4%.

Și în jurul fiecărui AGRESOR de acest tip există mai multe victime:

• familia lui (în primul rând),
• colegii de muncă,
• subordonații (în special),
• copiii (ca regulă generală).

Aceștia din urmă fiind și categoria cea mai VULNERABILĂ.

Abuzul psihologic poate fi oprit!

Dar numai dacă sunt îndeplinite două condiții de bază.

Prima ține de SISTEM.

Adică instituțiile statului să-și facă datoria. Adică:

• poliție (complet nepregătită),
• justiție (lentă și disfuncțională)
• instituții de protecția copilului (neinstruite),
• sindicatele din industrie (practic inexistente)
• sistemul educațional (pur formal).

A doua este ca VICTIMA să solicite sprijin.

Sau măcar să ACCEPTE să fie ajutată de către aceste instituții. Care încă au tendința să devină și ele, la rândul lor, AGRESORI. Din lipsă de informare, pregătire sau chiar… EMPATIE!

Adesea, avem o tendință NECONȘTIENTIZATĂ de a ne alia mereu cu cel mai PUTERNIC. Și de a nu lua în considerare plângerile celor VULNERABILI. Care astfel rămân blocați în statutul de eternă VICTIMĂ!

Abuzul psihologic se perpetuează!

Odată intrat în zona de VICTIMĂ a abuzului psihologic, există riscul ca în viitor rolurile să se schimbe! Și victimele de azi să devină ABUZATORII de mâine! Și asta se întâmplă foarte des!

O povestire amuzantă descrie că:

Învățătoarea pedepsește elevul pentru că e indisciplinat, dându-i o notă proastă!

Elevul, supărat, merge acasă și își pedepsește câinele!

Câinele, frustrat, îl mușcă pe poștaș!

Poștașul, nervos, merge acasă ți își bate nevasta!

Care e chiar învățătoarea care îl pedepsise pe elev!

Abuzul psihologic este trans-generațional

Dacă o rană fizică necesită uneori zile, săptămâni sau luni întregi pentru vindecare, abuzul psihologic poate cauza VICTIMELOR adevărate TRAUME.

Iar acestea sunt cu bătaie lungă! Fiind TRANSMISE chiar și urmașilor! Care la rândul lor sunt afectați puternic de comportamentul abuziv al părinților, deveniți și ei AGRESORI după ce au fost inițial… VICTIME!

Știm cu toții că SUFERINȚELE noastre actuale provin din COPILĂRIE

Însă nu vrem să cunoaștem și MECANISMELE prin care aceste suferințe ACTUALE au fost create. Ca să ne putem ELIBERA de sub impactul lor.

Abuzul psihologic din copilărie ne transformă în victime. Iar victimele au tendința naturală:

• fie de a rămâne eterne victime,
• fie de a se elibera din statutul de victimă trecând la statutul de AGRESOR!!!

Rareori fostele victime iau decizia rațională de a explora, înțelege și ajusta unele TIPARE comportamentale. Pentru a reuși să iasă din starea de victimă, dar fără a intra în starea de AGRESOR!

Iar GHIDAREA ta pe acest drum e una lentă, care necesită timp, efort și bani. Hai să vorbim despre asta. Dar dacă (și numai dacă) simți că a venit momentul potrivit (clic aici pentru a cere o discuție gratuită)

Altă soluție nu știu dacă există, sau poate nu am găsit-o eu.

Dacă o găseam, și era scurtă, rapidă, eficientă și ieftină, ți-o dădeam aici sau ți-o trimiteam prin curier…