Somatizarea, într-o definiție mult simplificată, înseamnă TRANSFORMAREA unei suferințe sufletești în durere fizică. Sau într-o boală care afectează CORPUL (numit SOMĂ, de unde și denumirea de somatizare).

Sau altfel spus, orice afecțiune are CAUZE și SIMPTOME. Iar somatizarea este tocmai LEGĂTURA dintre ele!

Somatizarea ca efect

Proverbul popular ne spune că: ”Unde nu-i foc, nu iese fum!”. Cu alte cuvinte, dacă e fum undeva – existența unui SIMPTOM, înseamnă că totuși ceva ARDE – adică reiese existența unei CAUZE.

Această CONEXIUNE scapă adesea științei numită MEDICINĂ. Focalizată în exces pe tratarea unor SIMPTOME. Dar adesea complet indiferentă la CAUZE!

E ca și cum un pompier ar fi preocupat ca FUMUL de la un incendiu să fie împrăștiat! Ca să nu derajeze locatarii unui bloc! Dar ignorând complet… INCENDIUL!

Somatizarea ca SIMPTOM

Somatizarea e un SIMPTOM. O durere, o boală, o afecțiune. Un TRANSFER al problemei de la nivel PSIHOLOGIC la nivel SOMATIC (în corp = somă).

Deoarece apar DURERI, un diagnostic medical și multe disfuncționalități, SIMPTOMELE sunt observate, analizate și tratate de către medicina modernă. Care, paradoxal, este rareori preocupată de CAUZELE afecțiunii.

Iar LEGĂTURA extrem de strânsă între CAUZELE PSIHOLOGICE ale afecțiunii și SIMPTOMELE CORPORALE este deseori ignorată!

În realitate, SE ȘTIE de multă vreme că o suferință PSIHOLOGICĂ interioară, dacă este reprimată, ascunsă, negată, se TRANSFORMĂ în timp în boală fizică!

Somatizarea ca mecanism

Explicată simplu, somatizarea înseamnă de fapt MANIFESTAREA bolii fizice ca EFECT al suferinței sufletești! Iar explicația tehnică e la fel de simplă. Avem STRESUL.

Stres înseamnă literalmente, în limba engleză, PRESIUNE. Iar presiunea determină MOBILIZAREA organismului. Adică intrarea lui într-o STARE DE ALARMĂ.

Această stare de alarmă este NECESARĂ doar atunci când apare un PERICOL IMEDIAT, real. Care pune VIAȚA și INTEGRITATEA organismului în PERICOL!

Chimic vorbind, orice PERICOL existent sau perceput, REAL sau IMAGINAR, va declanșa o furtună de HORMONI DE STRES! De adrenalină și cortisol.

Acești hormoni sunt necesari pentru MOBILIZAREA organismului în caz de PERICOL. Și nu dăunează cu nimic pe termen scurt.

Însă pe termen lung, EXCESUL de hormon de stres este extrem de dăunător.

Somatizarea ca transformare

Organismul își schimbă CHIMIA sub influența unor hormoni de stres produși în EXCES. Presiunile, temerile, mobilizarea continuă, duc la suprasolicitare. Și la ACTIVAREA unor mușchi care consumă multă energie.

Însă un CONSUM ridicat de energie dintr-o zonă necesită o ECONOMIE în altă zonă!

E ca și în cazul stării de război! Un stat aflat în CONFLICT MILITAR va cheltui milioane de dolari pe rachete antitanc. Dar nu își va permite să plătească la timp salariile și pensiile! A căror plată va fi suspendată pe lungi perioade de timp!

La fel procedează și organismul uman. Percepând un PERICOL (fie REAL, fie IMAGINAR), corpul se va mobiliza să LUPTE cu acesta.

Întreaga energie fiind CANALIZATĂ, reorientată spre zona de CONFLICT. Un conflict PSIHOLOGIC latent, ascuns, mocnit! Și mai greu de CONȘTIENTIZAT! Adesea nerecunoscut, mascat, ascuns și NEGAT!

Alimentând în EXCES doar zona de CONFLICT interior, vor rămâne destul e zone importante din CORP (somă) care vor fi dezavantajate. Cum ar fi, de exemple, SISTEMUL IMUNITAR!

Imaginează-ți că ești într-o pădure și apare în apropiere un urs agresiv. Întreaga ta energie va fi orientată pe rezolvarea IMEDIATĂ a potențialului PERICOL. Lupta cu răceala sau gripa în acele secunde sau minute își pierde sensul!

Iar dacă locul ursului este luat de un PERICOL PERMANENT – un alt agresor, suspendarea sau atenuarea funcționării sistemului IMUNITAR va fi aproape permanentă. Acesta funcționând superficial. La cote de AVARIE!

Somatizarea și medicina

Medicina modernă este orientată excesiv pe SIMPTOM. Pe durere și combaterea ei. Fără să acorde prea multă atenție CAUZELOR psihologice ale problemelor!

Unele surse, cum ar fi medicina „germanică” (Dr. Hammer) susțin că absolut TOATE bolile ar fi expresia unor disfuncționalități la nivel sufletesc.

Alții susțin că doar bolile au cauze interioare, și accidentele nu. Dar deja se știe că stresul cronic crește PREDISPOZIȚIA pentru accidente!

Prin urmare, multe răniri accidentale pot avea la origine prezența unor TENSIUNI interioare. Oboseala, incapacitatea de a te odihni, este tot o CAUZĂ a multor accidente!

Medicul se focalizează în exces pe CORP (somă), fiind rareori preocupat de TENSIUNEA interioară și de suferința sufletească a pacientului.

Doar medicii buni investesc suficient TIMP ca să discute detaliat cu fiecare pacient în parte. Pentru a identifica existența unor suferințe sufletești. Și a orienta pacientul spre REZOLVAREA CAUZELOR lor. În paralel cu tratarea SIMPTOMELOR.

Somatizarea și viața ta

Odată ce ai devenit CONȘTIENT de ceea ce deja CUNOȘTEAI, vei fi PREOCUPAT și de interior. De STAREA TA DE BINE. Și de STRESUL în exces.

Capacitatea ta de a GESTIONA corect propria stare, de a-ți REVENI rapid din stres, de a te relaxa, fac diferența!

Sarcina ta de a identifica STRESUL CRONIC, permanentizat, și de a-l atenua, îți aparține ȚIE. Nu medicului tău!

Iar dacă nu te descurci singur, pui mâna și te informezi. Înveți! Studiezi. Și după ce ajungi să CONȘTIENTIZEZI ceea ce de fapt deja CUNOȘTI, te pui pe treabă!

Iar dacă dai rateuri, și stresul cronic persistă, apelezi la sprijinul specialiștilor. Și asta cu mult înainte ca stresul să se TRANSFORME în afecțiune fizică!

Hai să vorbim despre asta! O oră gratuită (dă un simplu clic AICI) nu strică nimănui.

E forma mea de a face voluntariat, fără absolut nici o obligație din partea ta!

Și șansa ta să pui orice întrebare la care cauți un răspuns! Destinat să-ți schimbe în bine întreaga viață!