Și Tiparul autosabotant există, lucrează şi îţi face mult rău. Asemenea unui şarpe ascuns în iarbă, el te muşcă fără ca tu să realizezi asta!

Viaţa ta devine o mare suferinţă fără ca tu să ştii de ce! Dai vina pe soartă, pe guvern, pe ghinion sau pe orice altceva. Fără să vrei să ACCEPŢI că problema e în interiorul TĂU.

Chiar şi mie mi-e dificil să îţi explic acest lucru simplu, elementar, foarte bine cunoscut. Vei respinge, vei NEGA, vei evita să ACCEPŢI acest ADEVĂR crud!

Tu eşti cel care îşi face singur rău! Rulând un TIPAR SUBCONŞTIENT. Totul merge pe PILOT AUTOMAT! Iar tu NU ŞTII cum să opreşti dezastrul din viaţa ta!

Tiparul autosabotant lucrează subtil!

Tiparul autosabotant e un program subconştient. Nu se vede cu ochiul liber. Mai exact, tu nu îl poţi vedea. Decât în oglindă. Şi numai dacă faci un EFORT mental substanţial.

Iar cei din jur îl observă, însă nu te pot preveni! Mecanismul de apărare al acestui tipar este unul perfid! E apărat de NEGARE. De mecanismul de AUTO-MINŢIRE menit să îl protejeze!

Vei ascunde ADEVĂRUL INCOMOD sub o mască socială. Și vei persista în a NEGA agresiv orice nevoie de schimbare.

Vei stagna în tiparul autosabotant ani de zile. Incapabil să schimbi ceva! Fără  să fii conştient de ceea ce faci!

Tiparul autosabotant poate fi demascat?

Teoretic, da. Cei din jur îl pot vedea. De regulă, atunci când comportamentul TĂU îi nemulţumeşte profund. Îi face să sufere! Însă ei nu au capacitatea să îl oprească!

Nu sunt capabili să te tragă discret de mânecă! Suferinţa pe care le-o provoci, involuntar, îi determină să REACŢIONEZE VIOLENT. Să devină AGRESIVI.

Impulsivitatea lor şi reacţiile disperate te determină să RESPINGI sugestiile lor! Cu o violenţă cel puţin egală cu a lor!

Imaginaţi-vă disperarea soţiei unui alcoolic. Ea va striga, va urla, va ameninţa şi va reacţiona agresiv şi violent! Exact atunci când soţul vine iar beat! Reacţia lui va fi pe măsură! Mai ales că alcoolul i-a adormit bunul simţ.

Care soţie are răbdarea să aştepte să-i treacă nervii? Şi să aştepte o noapte întreagă ca soţul să se trezească, şi apoi să discute cu el raţional, pe un ton calm?

În majoritatea cazurilor, tocmai DISPERAREA soţiei va realimenta tiparul autosabotant al soţului. Cercul vicios fiind ÎNTĂRIT după FIECARE nou derapaj.

Tiparul autosabotant este omniprezent

Dacă credeţi că numai alcoolicul se autosabotează, sunteţi în gravă eroare. Tiparul autosabotant este OMNIPREZENT. Îl rulăm cu toţii.

Doar că este LATENT, adormit. Se activează doar în momentele CRITICE. Mai ales atunci când anturajul devine TOXIC. Iar cei din jur devin duşmanii noştri.

Programul latent se trezeşte, şi tu devii, pentru o vreme, o altă persoană! Agresivitatea ta poate fi orientată spre EXTERIOR, împotriva agresorilor tăi.

Sau poate fi reorientată adesea şi spre INTERIOR. Împotriva propriei TALE persoane! Mai ales atunci când, din motive sociale, REPRIMI manifestările spre exterior.

Când agresorul tău îţi este părinte, soţ, patron sau o autoritate. Ţi-ai dori să reacţionezi, dar regulile sociale nu îţi permit asta.

Nu ai voie să te opui autorităţii, şefului, familiei sau partenerului. Sau cel puţin asta CREZI tu cu tărie. Şi atunci taci, înghiţi, reprimi, ascunzi gunoiul sub preş! Până dă pe dinafară şi se întoarce împotriva… TA!

Cum ia naştere tiparul autosabotant?

Mecanismul e complicat! Voi explica doar bazele formării sale. În limbaj extrem de simplu, în câteva propoziţii.

Copilul, imediat după naştere, primeşte un mesaj de la lume. Iar mesajul poate fi dual. Lumea în care vine pare a fi iniţial OSTILĂ. Agresivă şi respingătoare.

Atunci apare MAMA. Ea este principalul CREATOR al PERCEPŢIEI TALE despre LUME. Ea te poate îmbrăţisa cu CĂLDURĂ, te poate PROTEJA, te poate ACCEPTA.

Sau te poate RESPINGE agresiv. Te poate IZOLA, părăsi pentru o vreme. Nou-născutul primeşte unul din cele două mesaje posibile. Fie că lumea e un loc străin, dar în care mama îţi oferă hrană, căldură, protecţie, fie opusul său.

În maternităţile din România, nou-născutul este IZOLAT DE MAMĂ imediat după naştere. Mesajul transmis lui este clar. Mama a plecat, te-a părăsit. Vei muri de foame, de frig, de singurătate.

Orice sugar ABANDONAT moare, deoarece nu e capabil să se hrănească singur! În primele ore după naştere, nou-născutul român învaţă clar că lumea e un loc străin, rece şi agresiv. Iar căldura MATERNĂ nu există.

Acolo ia naştere tiparul autosabotant. Întărit ulterior de comportamentele eronate ale mamei. Câteva luni mai târziu, mama pleacă la muncă!

Sugarul nu ştie ce înseamnă „slujbă”. El înţelege doar un singur lucru. Că a fost iar ABANDONAT. Şi frica lui că va muri se dezvoltă din nou.

Uneori, creşa, bunicii sau alte persoane ţin locul mamei. Dar o fac în mod superficial. Vin din când în când să liniştească unele angoase.

Mult prea rar ca să vindece frica. Şi mult prea rece, distant, pentru a învinge tiparul autosabotant. Pe care l-au creat. Iar acum îl întreţin involuntar.

Tiparul autosabotant este în noi!

Acest tipar din copilărie stă ascuns. Este LATENT, camuflat, mascat şi mai ales NEGAT de fiecare individ. Doar MANIFESTĂRILE sale sunt vizibile în atitudinea noastră faţă de viaţă în general.

În loc să fim încrezători, optimişti, şi să considerăm lumea ca un loc BUN, cald şi primitor, cădem în extrema cealaltă. În NEGATIVISM, NEGARE a realităţii, frică, disperare, suferinţă!

Caz în care rulăm deja tiparul autosabotant. A ieşit de sub covor, şi începe să lucreze! Să ne roadă din interior, ca un parazit periculos!

Astfel că DECIZIILE luate de noi încetează să mai fie RAŢIONALE. Iar azi a lua DECIZII eronate înseamnă a face ALEGERI păguboase. Cu consecinţe asupra vieţii personale, relaţiilor interumane  şi bunăstării materiale.

Cum identific tiparul autosabotant?

Dacă SUFERI, dacă te simţi agresat de alţii, dacă ai tendinţa de a intra în relaţii toxice (de cuplu, de serviciu), dacă faci lucruri care îţi displac profund, dar crezi că TREBUIE neapărat făcute, rulezi acest tipar.

Când ai TEMERI, ezitări, nehotărâre, şi te refugiezi în surogate de tip alcool, ţigări, jocuri, mâncare prea multă sau exces de muncă, e posibil să fi pierdut controlul asupra acestui tipar subconştient.

Dar cel mai sigur semn este reacţia celor din jurul tău. Agresivitatea lor îndreptată împotriva ta este un semn că tu rulezi tiparul autosabotant.

Altfel, i-ai fi abandonat de multă vreme. Doar FRICA ta de singurătate te face să te COMPLACI în situaţii neplăcute, alături de persoane TOXICE. Justificând cu argumente nerealiste, absurde atitudinile tale neconstructive.

Tiparul autosabotant poate fi învins!

Ca orice comportament DOBÂNDIT, el poate fi şi dezvăţat. Nu este o boală, ci doar un comportament disfuncţional dobândit în copilărie. Poate fi remediat.

Cel mai probabil, după vârsta de 30 de ani, la maturitate. Când ai devenit capabil să îţi refaci autonomia personală şi financiară. Şi mai ales ai maturitatea şi curajul să iei o DECIZIE FERMĂ în acest sens.

Însă tocmai fermitatea, hotărârea şi curajul pot lipsi persoanelor care rulează acest tipar! Aşa că pasul cel mai dificil este să ÎNCEPI!

Însă odată pornită ELIBERAREA TA, devii de neoprit! Deloc întâmplător, proverbul chinez spune că: „Primul pas e deja jumătate drumul!”

Poţi învinge singur tiparul autosabotant?

Acest tipar poate fi învins doar de tine. E sarcina TA, misiunea vieţii TALE, şi o vei face TU singur. Dar NICIODATĂ de unul singur!

Cineva, de regulă o persoană matură, un mentor, coach sau psiholog-psihoterapeut te va ghida. Te va ajuta să îţi învingi temerile specifice primilor paşi. Până când vei fi capabil să înaintezi singur.

Un REPER extern va fi extrem de important. Te va motiva să mergi înainte. Chiar dacă tu crezi acum că e greu, că e prea dificil. Că nu poţi sau că nu se poate!

Sunt doar mecanisme de AUTOPROTECŢIE pe care tiparul autosabotant le derulează. În lipsa lor, l-ai abandona după lectura acestui articol.

În realitate, e nevoie să parcurgi un PROCES complex de DEZVOLTARE PERSONALĂ şi EMOŢIONALĂ. Ghidat, însoţit, orientat şi încurajat de către cineva care cu asta se ocupă.

Când e momentul să acţionezi?

Când TU simţi că eşti PREGĂTIT. Că ai citit, ai studiat, ai încercat. Iar DECIZIA ta este FERMĂ. Fie suferinţa e mare, fie DORINŢA de mai bine e fierbinte. Sau vrei ALTCEVA de la viaţă.

Resursa de CURAJ pentru a CERE schimbarea va face diferenţa. Mai mult de 99% din cei care au nevoie se poticnesc încă de la primul pas. Ezită să CEARĂ sprijin!

Le este frică, ruşine sau nu au încredere în propria lor persoană. De aceea rămân blocaţi în stagnare şi suferinţă. Rareori ALEG singuri eliberarea.

Deşi e atât de simplu să CERI o discuţie gratuită, online sau la telefon! Pe care eu o ofer necondiţionat, oricui simte că are nevoie de ea (click AICI).